Ziua Unirii la 25 de ani de la Revoluţie

Postat pe 26 ianuarie 2015

Moldovenii au avut un singur premier într-un sfert de veac, Mihai Răzvan Ungureanu, care a stat la putere doar trei luni. Rezultatul: PIB per capita în Moldova este azi la 70% faţă de cel din Muntenia şi Dobrogea , 60% faţă de cel din Transilvania şi la doar 20% faţă de cel al Bucureştiului

În 1859, moldovenii au fost convinşi să cedeze Capitala ţării la Bucureşti numai prin faptul că domn al noului principat format din unirea Moldovei cu Ţara Românească era moldoveanul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad.

De la domnia de doar 7 ani a lui Cuza încoace, înlăturat de la putere de conspiraţia muntenilor C.A. Rosetti şi Eugeniu Carada, în afară de Gheorghe Gheorghiu Dej, născut tot la Bârlad, nici un lider din Moldova – preşedinte sau premier – nu a mai fost la frâiele ţării.

Astfel, la 25 de ani de la Revoluţie, reprezentarea foarte slabă lavârful ţării a moldovenilor s-a reflectat în alocarea distorsionată de resurse pentru această regiune, iar rezultatele se văd astăzi: deşi Moldova deţine, cu cele opt judeţe ale sale (Vrancea, Galaţi, Vaslui, Bacău, Neamţ, Suceava, Botoşani, Iaşi), aproape un sfert din populaţia ţării, ponderea în PIB-ul României a acestei regiuni este doar la 13%.

Spre exemplu, de 25 de ani niciun ban nu a fost cheltuit pentru autostrăzi în Moldova, ci doar în Muntenia, Dobrogea, Transilvania şi Banat. Oraşe mari ca Bacău, Suceava sau Focşani nu au nici astăzi centuri ocolitoare, pe când în Muntenia şi Transilvania au fost cheltuite sute de milioane de euro pentru ocolirea oraşelor.

Doar unul din cei 11 premieri pe care i-a avut România din 1990 încoace s-a născut şi a crescut în Moldova – Mihai Răzvan Ungureanu – dar acesta a fost la putere doar pentru trei luni, în 2012.

În rest, începând de la Petre Roman şi până la Victor Ponta, toţi premierii României s-au născut şi au crescut fie în Muntenia (Petre Roman la Bucureşti, Theodor Stolojan la Târgovişte, Văcăroiu la Cetatea Albă dar a crescut la Bucureşti, Adrian Năstase/Bucureşti, Călin Popescu Tăriceanu/Bucureşti, Victor Ponta/Bucureşti şi Gorj) fie în Transilvania (Radu Vasile/Sibiu, Victor Ciorbea/Ponor -Alba, Emil Boc/Răchiţele-Cluj).

În 2014, cele opt judeţe care constituie regiunea istorică numită Moldova, dintre Carpaţi şi Prut, au avut un PIB total de 87 miliarde de lei, ceea ce la o populaţie de 4,5 milioane de locuitori înseamnă 19.300 de lei PIB/capita (circa 4.200 de euro), conform Comisiei Naţionale de Prognoză.

Muntenia şi Dobrogea, cu 16 judeţe cu o populaţie de 6,8 milioane de locuitori, au avut un PIB de 185 miliarde de lei, adică 27.200 de lei per capita (circa 6.000 de euro).

În schimb cele 16 judeţe din Transilvania şi Banat, cu o populaţie mai mică, de 6,7 milioane de locuitori, au avut un PIB de 213 miliarde de lei, adică 31.800 de lei per capita (circa 7.000 de euro), foarte apropiat de media la nivel naţional de circa 33.700 de lei PIB/capita în 2014, adică circa 7.500 de euro.

PIB-ul României este estimat de Comisia de Prognoză la 674 miliarde de lei în 2014, ceea ce la un curs de 4,5 lei înseamnă 150 mld. euro.

Bucureştiul este deja o altă “ţară”: cei 2,1 milioane de locuitori din Bucureşti şi Ilfov au produs în 2014 valoarea adăugată de 187 de miliarde de lei, adică 28% din PIB-ul României, ceea ce înseamnă un PIB per capita de 89.000 de lei (20.000 de euro), egal cu cel al Portugaliei.

Ca urmare,harta disparităţii arată astăzi astfel: Moldova – 22% din populaţie, 13% din PIB-ul total, Muntenia/Dobrogea – 34% din populaţie, 27% din PIB-ul total, Transilvania/Banat – 32% din populaţie, 33% din PIB, Bucureşti/Ilfov – 10% din populaţie, 28% din PIB-ul total.

Este evident că acolo unde au fost făcute cele mai mari investiţii în infrastructură au venit şi cele mai multe investiţii în capacităţi de producţie, astfel încât a urmat dezvoltarea. De aceea, Transilvania este astăzi la un PIB per capita apropiat de cel mediu pe România.

Numai că analize care să arate disparitatea resurselor alocate, care să fie pe masa fiecări şedinţe de guvern, nu se fac în România.

Într-un articol publicat de Ziarul Financiar în toamna anului 2014, se arată că în Transilvania şi Banat au intrat un miliard de euro numai pentru marile proiecte (top 50 plăţi declarate de Compania de Drumuri şi Autostrăzi) în ultimii trei ani, faţă de doar 100 milioane de euro în aceeaşi perioadă în Moldova.

De altfel şi în prezent, din cei 22 de miniştri ai guvernului Ponta, doar unul (Angel Tâlvar, ministru delegat pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni) este din Moldova, şi anume din Urecheşti/Vrancea. Iar poziţia primită este edificatoare.

În rest, membrii cabinetului Ponta IV sunt din Bucureşti (8), Muntenia (8) şi Transilvania (5). Este corectă această împărţire? Oare nu ar trebui, la fel ca în cazul Comisiei Europene, să fie respectată o oarecare proporţie în funcţie de originea miniştrilor? Adică fiecare regiune să fie reprezentată în executiv cât de cât corelat cu proporţia sa ca populaţie în total. Astfel, moldovenii ar avea dreptul la cel puţin 4-5 miniştri.

Să nu spună nimeni că deciziile se iau “la rece” şi că nu contează cine din ce regiune/oraş provine. Însuşi Parlamentul European este constituit pe principiul proporţiei populaţiei ţărilor în totalul populaţiei UE.

Pentru că degeaba sărbătorim Unirea dacă nu ne uităm şi ce am căpătat de pe urma ei. Nu poţi să ignori regiuni întregi de la investiţii şi păcat că liderii Moldovei nu ştiu să se bată la Bucureşti să ajungă la vârf sau să arate cât de vitregite au fost judeţele Moldovei de investiţii în ultimele două decenii şi jumătate.

Pentru mai multe informații, vă recomandăm să accesați Ziarul Financiar.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Nici un raspuns pentru "Ziua Unirii la 25 de ani de la Revoluţie"


    Ai o parere despre subiectul de mai sus?

    Poti folosi cod HTML