Pactul cu Ponta până treci autostrada

Postat pe 15 ianuarie 2015

Un pact care porneşte de la o minciună este un pact otrăvit. Nu s-au construit autostrăzi în România din trei mari motive: incompetenţa celor numiţi în fruntea ministerelor de transport (din toate guvernările), corupţia asociată tuturor contractelor mari de infrastructură, care merge până la vârf (n-am auzit ca domnul Ponta să fi întrebat la modul serios despre contractul „pierdut” de domnul Şova) şi strategiile meschine din partea politicienilor.

„Dacă nu se opreau lucrările la Autostrada Transilvania, acum era de la Braşov la Borş şi era autostradă (completă)”, a afirmat prim-ministrul Victor Ponta. Tot domnia sa a arătat necesitatea realizării unui „pact pentru autostrăzi” care să nu mai permită guvernelor viitoare să oprească marile proiecte de infrastructură, şi să nu mai avem „experienţe tragice” precum cea care ne-a lăsat cu doar 54 de km de Autostradă Transilvania.

Da, are dreptate premierul, dacă nu era oprit contractul Bechtel, semnat de mentorul său Adrian Năstase, România ar fi construit cei 415 km la costuri care depăşeau 20 de milioane de euro pe kilometru, aşa cum a fost cazul cu cei 54 de km finalizaţi de Bechtel – 1.25 miliarde de euro au costat aceştia, într-un teren cu destul de puţine dificultăţi care să justifice costuri atât de mari.

Oprirea lucrărilor şi renegocierea contractului a permis reducerea costurilor la 7 milioane de euro pe kilometru, în aceleaşi condiţii de pe teren! Dacă jaful sinistru nu era oprit la timp, România ar fi plătit minim 8-9 miliarde de euro pentru o autostradă care, la preţul ăsta, ar fi trebuit să fie poleită cu aur.

Prim-ministrul omite cu bună ştiinţă să amintească motivele rezilierii acestui contract rămas secret, şi anume jaful la drumul mare – mai precis la bugetul statului – în condiţiile în care tronsoanele de autostradă construite tot în Transilvania pe bani europeni au avut costuri chiar mai mici pe kilometru decât cele renegociate cu Bechtel, iar licitaţiile actuale pentru tronsoanele rămase din această autostradă duc la un preţ maximal de 11.6 milioane de euro pentru cele mai dificile tronsoane şi la jumătate în rest!

Dorinţa autorităţilor de a face un pact pentru autostrăzi se bazează pe o idee bună, în fapt: nu poţi atrage investitori de calibru dacă ei trebuie să-şi revizuiască de fiecare dată planurile când se schimbă guvernul. Dar este extrem de trist că prim-ministrul, în loc să ancheteze jaful care a permis ca 54 de kilometri în zonă de deal să coste cât 54 de kilometri în zonă abruptă de munte, porneşte de la premisa că oprirea acestui jaf a fost o „experienţă tragică”.

Nu, tragică a fost amânarea cu trei ani a construcţiei autostrăzii Piteşti – Sibiu, prin anularea licitaţiei privind studiul de fezabilitate şi amânarea acestuia fără niciun alt motiv decât acela de a potenţa cumva interesul pentru marota premierului, şi anume autostrada Comarnic – Braşov. Trei ani pierduţi cu bună ştiinţă.

Tragică a fost incapacitatea de a face, în primii doi ani de guvernare, un master plan coerent, motiv pentru care, în ciuda creşterii ratei de absorbţie a fondurilor europene pentru infrastructură, anul acesta vor fi daţi în folosinţă doar 50 de kilometri de autostradă, iar darea în folosinţă a porţiunilor de autostradă începute efectiv în actuala guvernare se mai lasă aşteptată. Au trecut aproape trei ani ca să avem un ministru capabil să urnească lucrurile, asta dacă va fi lăsat să lucreze. Din acest punct de vedere, da, e nevoie de un pact pentru autostrăzi.

Sursa articolului:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/pactul-cu-ponta-pana-treci-autostrada-13763079

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Nici un raspuns pentru "Pactul cu Ponta până treci autostrada"


    Ai o parere despre subiectul de mai sus?

    Poti folosi cod HTML